RETARDÁȚIE s. f. 1. retardare. 2. mișcare a Lunii pe bolta cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. 3. (biol.) prezența tardivă în cursul autogenezei a unor caractere, în comparație cu stadiul filogenetic anterior. (< fr. retardation) Vezi definitia »

ATOPÍE s. f. (Med.) Predispoziția personală sau familială de a produce anticorpi de tip IgE ca răspuns la doze mici de alergene, de obicei proteine, și de a dezvolta simptome tipice de astm, rinoconjunctivită sau eczemă (conform terminologiei Academiei Europene de Alergologie și Imunologie Clinică – EAACI). – Din fr. atopie, gr. atopia. Vezi definitia »

HETEROTERMÍE, heterotermii, s. f. Fenomen care constă în pierderea sezonieră a capacității de încălzire, caracteristic animalelor care hibernează. – Din fr. hétérothermie. Vezi definitia »

CRENOBIOLOGÍE s. f. Ramură a limnologiei care studiază organismele vii din izvoare (minerale). [Pr.: -bi-o-] – Din fr. crénobiologie. Vezi definitia »

BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic ; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. {Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais]. Vezi definitia »