RĂCORITÓR, -OÁRE, răcoritori, -oare, adj. Care are o temperatură scăzută, care răcorește; răcoros. ♦ (Substantivat, f.) Băutură care astâmpără setea, care răcorește. – Răcori + suf. -tor. Vezi definitia »

TENÓR s. m. 1. vocea bărbătească cu registrul cel mai înalt; cântăreț cu o astfel de voce. ◊ (p. ext.) instrument de suflat cu registru corespunzător vocii unui tenor. 2. (în muzica polifonică) voce între alto și bas. 3. (acc. ténor) melodia de bază, vocea principală în repertoriul gregorian (sec. XII-XVI). (< fr. ténor, it. tenore) Vezi definitia »

GRECUȘÓR, grecușori, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui grec. – Grec + suf. -ușor. Vezi definitia »

PESTITÓR, -OÁRE, pestitori, -oare, adj. (Înv. și reg.) Care întârzie, care ține pe loc; păstrător. – Din pesti + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

CALOMNIATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care calomniază. (< fr. calomniateur) Vezi definitia »