TÍJĂ, tije, s. f. 1. Tulpină aeriană a plantelor erbacee. 2. Bară de metal (cilindrică) făcând parte dintr-un sistem tehnic, ca element de legătură sau de ghidare. – Din fr. tige. Vezi definitia »

VOINICÍCĂ, voinicele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină și frunze păroase și cu flori galbene așezate în ciorchini la vârful tulpinii (Sisymbrium loeselii). 2. Usturoiță. – Voinic + suf. -ică. Vezi definitia »

HÓLCĂ s. f. (Reg.) Zgomot, gălăgie. – Ucr. holka. Vezi definitia »

METENSOMATÓZĂ s.f. Concepție religioasă potrivit căreia sufletul omenesc trece prin diverse corpuri spre a se apropia de perfecțiune. V. metempsihoză. [Var. metasomatoză s.f. / < fr. métensomatose]. Vezi definitia »

prăduială, prăduieli s. f. 1. furt, jaf, tâlhărie. 2. (deț.) pâră, denunț cu privire la acțiunile ilegale săvârșite în detenție. Vezi definitia »