a se ruga cu cerul și pământul (de cineva) expr. a implora (pe cineva). Vezi definitia »

NUDICAÚL, -Ă adj. cu tulpina lipsită de frunze. (< lat. nudicaulis) Vezi definitia »

slănícul s.n. art. (reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »

OVÚL s.n. 1. Celulă sexuală produsă de ovar, care, după fecundație, dă naștere embrionului. ♦ Parte a carpelei plantelor fanerogame care, după fecundare, se transformă în sămânță. 2. Drajeu de forma unui ou, de obicei mare cât o cireașă, preparat din glicerină, solidificată, care conține un medicament. [Var. ovulă s.f. / < fr. ovule]. Vezi definitia »

ÚNUL, ÚNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale. * Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând. * Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una. Vezi definitia »