fărmăcitóriu, -oáre, adj. (înv.) făcător de otrăvuri. Vezi definitia »

ISÓDIU s. n. cântec de intrare al corului, satiric, în teatrul antic grec. (< it. isodio, gr. eisodos) Vezi definitia »

bidiviu, bidivii s. m. (pop.) tânăr. Vezi definitia »

DICASTÉRIU s.n. v. dicaster. Vezi definitia »

PARODÓNȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. ◊ Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium. Vezi definitia »