Definita cuvantului destrăbălare
DESTRĂBĂLÁRE, destrăbălări, s. f. Faptul de a se destrăbăla, de a fi destrăbălat; desfrâu, dezmăț. – V. destrăbăla.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu destrăbălare
GENERATOÁRE s.f. Dreaptă prin a cărei deplasare în spațiu se naște o suprafață plană sau curbă; generatrice. [Pl. invar. / după fr. génératrice]. Vezi definitia »
RAVITALIÉRE s.f. Acțiunea de a ravitalia. [Pron. -li-e-. / < ravitalia]. Vezi definitia »
SUSPENDÁRE, suspendări, s. f. Acțiunea de a suspenda și rezultatul ei; întrerupere, suprimare (temporară). – V. suspenda. Vezi definitia »
DECOLONIZÁRE, decolonizări, s. f. Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei; proces social-economic, specific epocii contemporane, care constă în destrămarea sistemului colonial și obținerea independenței de către fostele colonii, consecință a luptei de eliberare națională. – V. decoloniza. Vezi definitia »
pichíre (píchiri), s. f. – Bibilică (Numida meleagris). – Var. piche, pichere, picură. Origine îndoielnică, dar sigur legată de ngr. ποιϰίλος „pestriț”, cf. numele sp. Originea imitativă (Scriban) pare mai puțin probabilă. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z