Definita cuvantului rostuitor
ROSTUITÓR, rostuitoare, s. n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. [Pr.: -tu-i-] – Rostui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rostuitor
COTROPITÓR, -OÁRE, cotropitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, putere, stat) care cotropește; invadator, năvălitor. 2. Adj. Fig. Copleșitor; foarte mare, imens. – Cotropi + suf. -tor. Vezi definitia »
DESTINZĂTÓR, -OÁRE, destinzători, -oare, adj. (Neobișnuit) Care destinde. – Destinde + suf. -tor. Vezi definitia »
AGAMOSPÓR s. m. celulă reproducătoare pe cale asexuală. (< fr. agamospore) Vezi definitia »
SĂRĂTÓR, -OÁRE, sărători, -oare s. m. și f. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve. – Sărat + suf. -ător. Vezi definitia »
COTECIÓR, cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț. – Coteț + suf. -ior. Vezi definitia »