BIOFÍZICĂ s. f. Știință care se ocupă cu aplicările fizicii în biologie. [Pr.: bi-o-] – Din bio- + fizică. Vezi definitia »

ZĂBÁLĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola. Vezi definitia »

BRADIGENÉZĂ s.f. (Biol.) Evoluție lentă a unor organisme. [< fr. bradygenèse, cf. gr. bradys – lent, genesis – naștere]. Vezi definitia »

izvoditúră s.f. (înv.) născocire, scornire, născodire, stârnire, plăsmuire. Vezi definitia »

ciórnă (ciórne), s. f. – Lucrare scrisă, provizoriu, concept, bruion. Sl. črunŭ „negru”, cf. rus. na čorno „în formă de ciornă” (Cihac, II, 48). – Der. ciorni, vb. (a scrie ciorna); ciornoia, vb. (a face ceva pentru prima oară); ciornaie, s. f. (vită slabă și costelivă); ciornei, s. m. (om negricios, ars de soare). Toți acești der. reproduc fonetismul rus. čornyĭ „negru,” cf. cerni. Vezi definitia »