îmblăcél, îmblăcéi, s.m. (reg., înv.) briceag primitiv cu prăsele de lemn colorat și cu limba atârnând ca hădăragul (lemnul scurt al) îmblăciului. Vezi definitia »

SCĂUNÉL, scăunele, s. n. Diminutiv al lui scaun; scăunaș. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -el. Vezi definitia »

MÍTEL, mitele, s. n. Corp de literă de paisprezece puncte tipografice. – Germ. Mittel. Vezi definitia »

INFIDÉL, -Ă adj. 1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos. ♦ traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă. (< fr. infidèle, lat. infidelis) Vezi definitia »

NEGÉL, negei, s. m. Diminutiv al lui neg. – Neg + suf. -el. Vezi definitia »