NOROCÉL, norocele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el. Vezi definitia »

scăiușél, scăiușéi, s.m. (reg.) scăiuș mic; urzicar (plantă). Vezi definitia »

scârcél, scârcéi, s.m. (reg.) ciorchine mic; scârci mic. Vezi definitia »

BĂLTĂCÉL s. n. v. băltăgel. Vezi definitia »

plecățél, -éa, plecățícă, adj. 1. (înv. și reg.) puțin aplecat, puțin înclinat într-o parte, lăsat puțin în jos. 2. (reg.; despre miei) care este dat să sugă la altă oaie decât cea care l-a fătat. Vezi definitia »