VIITORÍME s. f. 1. (Înv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ime. Vezi definitia »

ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I 1). 2. Fig. Severitate, strășnicie; faptă sau purtare severă. ♦ Vigoare, tărie. ♦ (Concr., rar, la pl.) Locuri anevoioase, greu de urcat. – Din aspru² + suf. -ime. Vezi definitia »

PROFESORÍME s. f. Totalitatea profesorilor; mulțime de profesori. – Profesor + suf. -ime. Vezi definitia »

ANÚME² adv. 1. Cu numele de... ♦ Iată care; adică. În limba română sunt trei genuri și anume: masculin, feminin și neutru. 2. Înadins, intenționat; cu scopul. A venit anume pentru mine. 3. În mod precis; exact. Cât anume ? – Din a³ + nume. Vezi definitia »

vânătoríme s. f., g.-d. art. vânătorímii Vezi definitia »