Definita cuvantului rozător
ROZĂTÓR, rozătoare, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal rozător. – Roade + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rozător
Lucrător la plăci aglomerate. Vezi definitia »
URMĂTÓR, -OÁRE, următori, -oare, adj. 1. Care urmează după cineva sau ceva (în spațiu sau în timp). ♦ (Substantivat) Persoană chemată (după alta) să fie servită, întrebată etc. ♦ (Substantivat, înv.) Urmaș, succesor. ♦ Care este arătat în cele ce urmează. 2. (Înv.) Care urmează întocmai un sfat, o poruncă. – Urma + suf. -ător. Vezi definitia »
ULTERIÓR, -OÁRĂ, ulteriori, -oare, adj. Care se face sau se întâmplă mai târziu (în raport cu un moment, un eveniment etc. dat); care urmează după ceva sau după cineva; posterior (1). [Pr.: -ri-or] – Din fr. ultérieur, lat. ulterior. Vezi definitia »
DOZATÓR s.n. Aparat care servește pentru dozaj (2) [în DN]. [Cf. it. dosatore]. Vezi definitia »
ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care asigură. ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și drepturilor părților împricinate. – Din asigura + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »