CÍAȚIU, ciații, s. n. (Bot.) Inflorescență reprezentând o grupare de mai multe flori bărbătești și fără înveliș, cu o singură floare femeiască. [Pr.: ci-a-] – Din lat. ciatium. Vezi definitia »

TRIPÚDIU s. n. 1. (ant.) dans ritmic al preoților salieni din Roma antică. 2. (fig.) sărbătoare mare, manifestație zgomotoasă. ◊ exuberanță, exultare. (< lat. tripudium) Vezi definitia »

DROMATÉRIU s. m. animal fosil având caractere foarte accentuate de reptilă și unele de mamifer. (< fr. dromathérium) Vezi definitia »

ZÉFCHIU, zéfchiuri, s. n. Distracție, amuzament. (din tc. (arab) zevk = gust; cf. ngr. zéfki, sb. zevak = confort) Vezi definitia »

CILÍCIU s. n. centură, cămașă aspră din păr de capră, care se purta pe piele de penitenți. (< fr. cilice, lat. cilicium) Vezi definitia »