FĂCLÍE, făclii, s. f. Lumânare mare (de ceară); faclă. ♦ Fig. Flacără, văpaie; căldură. Făclia culturii. – Din scr. faklja, bg. faklija. Vezi definitia »

AMPELOLOGÍE s.f. Disciplină, tratat care au ca obiect vița de vie. [< fr. ampélologie, cf. gr. ampelos – viță de vie, logos – studiu]. Vezi definitia »

PERCÚȚIE s. f. 1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. lovire, ciocnire, izbire. ♦ instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc. ◊ grupă din orchestră din astfel de instrumente. 3. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos. (după fr. percussion, lat. percussio) Vezi definitia »

CRIESTEZÍE s.f. v. crioestezie. Vezi definitia »

CONTRAACUZÁȚIE s.f. Învinuire adusă de acuzat acuzatorului. [Gen. -iei, var. contraacuzațiune s.f. / după fr. contre-accusation]. Vezi definitia »