OBLITERÁNT, -Ă adj. (med.) care obliterează. (< fr. oblitérant) Vezi definitia »

DETERMINÁNT, -Ă adj. Care determină, care este de natură să determine; hotărâtor; determinativ. ♦ (Gram.) Care arată o calitate. // s.m. Simbol matematic compus din numere așezate în linii și coloane reprezentând o expresie algebrică și folosit mai ales în rezolvarea ecuațiilor. // s.n. Cuvânt, propoziție care precizează, lămurește semnificația unui cuvânt, a unei propoziții. [Cf. fr. déterminant, it. determinante]. Vezi definitia »

DEPONÉNT², -Ă, deponenți, -te s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente. Vezi definitia »

RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa]. Vezi definitia »

REGULAMÉNT s. n. 1. totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine; statut, norme de funcționare internă ale unei instituții, asociații. 2. act administrativ cuprinzând norme, elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. (< lat. regulamentum) Vezi definitia »