NIFOBLEPSÍE, nifoblepsii, s. f. (Med.) Orbire provocată de strălucirea zăpezii. – Din fr. niphoblepsie. Vezi definitia »

CARIOLOGIE ({s} gr. karyon „nucleu” + logos „studiu”) s. f. Ramură a citologiei care studiază alcătuirea și funcțiile nucleului, precum și a elementelor lui structurale (cromozomi, nucleolici, membrană nucleară); utilizează metode de cercetare citochimice, citofotochimice, de microscopie nucleară. Vezi definitia »

CLORUREMÍE s.f. (Med.) Cloremie. [Gen. -iei. / < fr. chlorurémie]. Vezi definitia »

APOSITÍE s. f. senzație de dezgust puternic față de hrană. (< engl. apositia) Vezi definitia »

petecăráie s.f. (reg.) teren arabil mic și îngust; petecărie. Vezi definitia »