ghimíe (ghimíi), s. f. – Corabie, navă. Tc. gemi (Șeineanu, III, 56; Lokotsch 709), cf. alb. gemi, bg. semiĭa. Sec. XVIII, înv. – Der. ghimigiu, s. m. (înv., marinar), din tc. gemici. Vezi definitia »

JOCOTERAPÍE s. f. metodă terapeutică în psihiatrie, care utilizează jocurile în scopul resocializării bolnavilor mintali; ludoterapie. (< fr. jocothérapie) Vezi definitia »

IZOMERÍE s.f. Însușire a unor substanțe de a avea proprietăți fizice și chimice deosebite, deși au moleculele alcătuite dintr-un număr identic de atomi. ♦ Însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. [Gen. -iei, var. isomerie s.f. / < fr. isomérie]. Vezi definitia »

ASIRIOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază istoria, cultura și limba din Asiria. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologie. Vezi definitia »

ANTROPOSPEOLOGÍE s. f. ramură a speologiei care studiază resturile umane fosile din peșteri. (< antropo- + speologie) Vezi definitia »