TĂIÁT², -Ă, tăiați, -te, adj. I. 1. Care este despărțit, separat în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; despicat. 2. (Despre filele unei cărți necitite) Desprins, desfăcut la margini. 3. (Despre texte, filme etc.) Din care s-a suprimat o parte. 4. (Despre țesături) Destrămat în direcția firului țesut sau la îndoituri. 5. (Despre anumite preparate culinare) Cu aspect de lapte brânzit, din cauza alterării sau a unei greșeli de preparare. II. Rănit cu un obiect tăios. ♦ (Despre păsări, animale) Care a fost sacrificat (în scopul valorificării). III. 1. (Despre răsuflare, respirație) Cu ritmul slăbit, oprit. 2. (Despre un pachet de cărți de joc) Despărțit în două punând jumătatea de dedesubt deasupra. [Pr.: tă-iat] – V. tăia. Vezi definitia »

VERGELÁT, -Ă, vergelați, -te, adj. (Despre scheletul de lemn al unor construcții) Cu vergele bătute pe suprafața pereților. – V. vergela. Vezi definitia »

PURTÁT¹ s. n. 1. (Pop.) Fel, mod de a se îmbrăca; port. 2. Utilizare, întrebuințare. 3. Conduită, purtare, comportare. – V. purta. Vezi definitia »

SOLUȚIONÁT, -Ă, soluționați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); rezolvat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; rezolvat (2). [Pr.: -ți-o-] – V. soluționa. Vezi definitia »

PLAT², -Ă adj. 1. lat, turtit, neted, șes. ♦ picior ~ = platfus. 2. (fig.) fără expresivitate, plictisitor, banal. (< fr. plat) Vezi definitia »