Definita cuvantului declinare
DECLINÁRE, declinări, s. f. Acțiunea de a declina și rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural. ♦ Clasă sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii. 2. (În sintagma) Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa. – V. declina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu declinare
ULCERÁRE s.f. Faptul de a ulcera; ulcerație. [< ulcera]. Vezi definitia »
OȚEȚÍRE, oțețiri, s. f. v. OȚEȚI. – [DEX '98] Vezi definitia »
GREBLÁRE, greblări, s. f. Acțiunea de a grebla; greblat. – V. grebla. Vezi definitia »
DESZĂPEZÍRE, deszăpeziri, s. f. Acțiunea de a deszăpezi; destroienire. – V. deszăpezi. Vezi definitia »
SCIFOZOÁRE s.n.pl. Clasă de celenterate marine, cuprinzând polipii în formă de cupă și meduzele fără văl; (la sg.) animal din această clasă. [Pron. -zo-a-., sg. scifozoar. / < fr. scyphozoaires, cf. gr. skyphos – ceașcă, zoon – animal]. Vezi definitia »