Definita cuvantului declinație
DECLINÁȚIE, declinații, s. f. 1. (Gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu rază vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ◊ Declinație magnetică = unghiul format de direcția acului magnetic al busolei cu direcția geografică nord-sud, datorită faptului că polii magnetici nu corespund cu cei geografici. [Var.: declinațiúne s. f.] – Din fr. déclinaison, lat. declinatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu declinație
PLANIMETRÍE s. f. 1. Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan (I 7) a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața pământului. 2. (Astăzi rar) Parte a geometriei care se ocupă cu măsurarea suprafețelor plane; geometrie plană. – Din fr. planimétrie. Vezi definitia »
SEISMONASTÍE, seismonastii, s. f. Mișcare a organelor unor plante superioare provocată de lovire sau de scuturare. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismonastie. Vezi definitia »
GLACIOLOGÍE s. f. ramură a geografiei fizice care studiază ghețarii. (< fr. glaciologie) Vezi definitia »
TETANÍE, tetanii, s. f. Sindrom caracterizat prin contracția mușchilor și înțepenirea membrelor, ca urmare a anumitor boli sau a unor stări fizice excepționale. – Din fr. tétanie. Vezi definitia »
AUTOPSÍE s. f. deschidere și examinare a unui cadavru în scopul stabilirii cauzei morții; necropsie. (< fr. autopsie) Vezi definitia »