ATERIZÁJ s. n. 1. aterizare. 2. loc unde o navă poate să tragă la uscat. (< fr. atterrissage) Vezi definitia »

ÎNCLICHETÁJ s.n. Mecanism care împiedică automat mișcarea într-un anumit sens a uneia dintre piesele sale. [< fr. encliquetage]. Vezi definitia »

FUZELÁJ s. n. corpul unui avion sau al unui planor. (< fr. fuselage) Vezi definitia »

PORTÁJ s. n. parte a unui fluviu unde ambarcațiile trebuie transportate pe uscat. (< fr. portage) Vezi definitia »

ȘENÁJ s. n. 1. armătură metalică destinată a împiedica depărtarea construcțiilor de zidărie. ◊ tirant între ziduri. 2. operația de plasare a acestei armături; ancorare, îmbinare, fixare. (< fr. chaînage) Vezi definitia »