REBÉL, -Ă I. adj., s. m. f. participant la o rebeliune. ◊ nesupus, recalcitrant. II. adj. 1. (fig.; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (despre păr) care nu stă pieptănat. (< fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebello) Vezi definitia »

cartél (-le), s. n. – Uniune monopolistă a mai multor întreprinderi. – Var. cartelă, s. f. (bucată de hîrtie cu bonuri detașabile). It. cartello, fr. cartel. -Der. cartela, vb. (a forma un cartel). Vezi definitia »

ZĂRZĂRÉL, zărzărei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zarzăr; zărzăraș. – Zarzăr + suf. -el. Vezi definitia »

hotel,motel (in epoca moderna) Vezi definitia »

HEMATOCÉL s. n. tumoare formată prin acumulare de sânge într-un țesut sau organ. (< fr. hématocèle) Vezi definitia »