MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s. f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susținere. ♦ Spec. Depoziție făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârșită. 2. Destăinuire, confidență. 3. Spovedanie. – V. mărturisi. Vezi definitia »

VIRUSÁRE, virusări, s. f. (Inform.) Acțiunea de a (se) virusa și efectul acesteia. Vezi definitia »

DEPOPULÁRE s.f. Acțiunea de a depopula și rezultatul ei; scădere, dispariție a populației (unei țări, a unei regiuni etc.). [Var. despopulare s.f. / < depopula]. Vezi definitia »

BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca. Vezi definitia »

SECVESTRÁRE s. f. v. secvestra. [DMLR] Vezi definitia »