RUPTOÁRĂ s. f. (Var., înv.) Ruptoare, ruptă. (din rupt² + suf. -oară) Vezi definitia »

GÚRMĂ, gurme, s. f. Boală infecțioasă a mânjilor și a cailor tineri, manifestată prin febră, catar nazal și abcese ale unor ganglioni. – Din fr. gourme. Vezi definitia »

CAVÍLĂ, cavile, s. f. 1. Piesă din lemn de esență tare sau din oțel, în formă de ac, folosită la matisarea parâmelor. 2. Mâner așezat la extremitatea spițelor timonei. – Din it. caviglia. Vezi definitia »

PRESÍSTOLĂ s.f. Parte din diastolă care precede sistola. [< fr. présystole]. Vezi definitia »

ÁVĂ², ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av. Vezi definitia »