PERFECTÍV, -Ă, perfectivi, -e, adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv. Vezi definitia »

EXTEROCEPTÍV, -Ă adj. (despre senzații) care transmite centrilor nervoși informații asupra lumii din afara corpului. (< fr. extéroceptif) Vezi definitia »

RECURSÍV, -Ă adj. (Liv.) Care poate fi repetat în mod nelimitat. ♦ (Mat.) Funcție recursivă = funcție de mai multe variabile, având ca domeniu de definiție și ca domeniu al valorilor numerele naturale. [< fr. récursif]. Vezi definitia »

RADIOACTÍV, -Ă, radioactivi, -e, adj. 1. (Despre unele elemente) Cu proprietăți de radioactivitate. ♦ (Despre zăcăminte, izvoare) Care conține corpuri cu proprietăți de radioactivitate. 2. Care aparține radioactivității, privitor la radioactivitate. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioactif, germ. radioaktiv. Vezi definitia »

DELIMITATÍV, -Ă adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. [Cf. fr. delimitatif]. Vezi definitia »