ZBOR¹, zboruri, s. n. 1. Mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc. cu ajutorul aripilor și a căror sustentație poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc.) sau din exterior (la planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mișcare balistică; p. ext. deplasarea în spațiu a unei rachete sau a unei astronave. ◊ Platformă de zbor = platformă pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decolează avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau în, într-un) zbor = a) în timpul zborului; b) în fugă, repede, iute; c) dintr-o dată; d) în treacăt. ◊ Expr. A-și lua zborul = a) a se înălța în aer; b) a începe să alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a dispărea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-și lua avânt. A trece în zbor = a trece foarte repede. ♦ Trecere rapidă prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă. ♦ Avânt, elan. – Din zbura (derivat regresiv). Vezi definitia »

MUNTIȘÓR, muntișori, s. m. (Rar) Munticel. – Munte + suf. -ișor. Vezi definitia »

promulgatór, promulgatóri, s.m. (înv.) persoană care promulghează (proiecte de legi, decrete, hotărâri). Vezi definitia »

MONITÓR² s.n. 1. (Telec.) Receptor, difuzor sau alt aparat folosit pentru a controla calitatea emisiunilor de radio sau televiziune. 2. Aparat de control sau de semnalizare a radiațiilor ionizate; dozimetru de control. 3. Supervizor. [Cf. engl., it. monitor]. Vezi definitia »

DIXTUÓR s. n. formație instrumentală alcătuită din zece interpreți. ◊ lucrare instrumentală de cameră pentru o asemenea formație. (< fr. dixtuor) Vezi definitia »