IRAKIÁN, -Ă s. m. f. (locuitor) din Irak. ◊ (s. n.) dialect arab vorbit în Irak. (< fr. irakien) Vezi definitia »

vigán adj. – Vesel, bine dispus. Mag. vigan (Tiktin; Drăganu, Dacor., IX, 200; Gáldi, Dict., 169). În Trans. – Der. vigăni, vb. refl. (a se bucura, a se înveseli), din mag. vigni; vigănie, s. f. (veselie, bucurie). Vezi definitia »

gușpan, gușpani s. m. copil mic. Vezi definitia »

han (hanuri), s. n. – Local cu ospătărie unde se poate înnopta. – Mr. hame, megl. an. Tc. han (Röesler 606; Șeineanu, II, 204; Lokotsch 808; Ronzevalle 84), cf. ngr. χάνι, alb. han, bg., sb. han. Cuvîntul mr., de la var. tc. hane. – Der. hangiu (mr. hăngi), s. m. (persoană care ține un han), din tc. hançi, cf. ngr. χαντζής, alb. hanği, bg. handžiia, sb. hanğija; hangiță (var. hangioaică), s. f. (nevastă de hangiu; femeie care ține un han). Vezi definitia »

CARCÁN s.n. Guler de fier cu care erau legați în Franța răufăcătorii la stâlpul infamiei. [< fr. carcan, cf. v.germ. querca – gât]. Vezi definitia »