INTERSÉCȚIE s.f. Întretăiere; punct, loc de întretăiere. ♦ Loc de întâlnire sau de încrucișare a două sau mai multor drumuri publice, indiferent de unghiurile pe care le fac axele lor. ♦ (Mat.) Punctele comune a două linii, suprafețe, corpuri etc. [Gen. -iei, var. intersecțiune s.f. / cf. fr. intersection, lat. intersectio]. Vezi definitia »

MAGNETOMETRÍE s.f. Măsurarea mărimilor magnetice. ♦ Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul magnetismului terestru. [Gen. -iei. / < fr. magnétométrie]. Vezi definitia »

-glosie v. Glos(o)- Vezi definitia »

stăvăríe, stăvăríi, s.f. (reg.) 1. herghelie de cai. 2. loc unde stau noaptea vitele. 3. loc unde a fost odată o stână; stăuliște, stâneică, stânișoară, stâniște. Vezi definitia »

STEREORESTITÚȚIE s.f. Restituția unei porțiuni din scoarța terestră, înregistrată pe fotograme conjugate. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréorestitution]. Vezi definitia »