Definita cuvantului despica
DESPICÁ, despíc, vb. I. 1. Tranz. A tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți. ◊ Expr. A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) frânge, a (se) sfâșia. 2. Tranz. și refl. A (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porțiune). ♦ Refl. (Despre muguri) A plesni, a se deschide. ♦ Tranz. (Rar) A despărți, a separa. 3. Tranz. A străbate de-a curmezișul (văzduhul, o mulțime compactă etc.). 4. Tranz. Fig. A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; p. ext. a expune amănunțit. – Lat. *despicare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu despica
URTICÁ vb. refl. a face urticarie. (< urticarie) Vezi definitia »
DEMARCÁ vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer) Vezi definitia »
procopeánca s.f. art. (reg.) numele unui dans popular asemănător cu brâul; melodia după care se execută acest dans. Vezi definitia »
DEROCÁ vb. I. tr. A îndepărta stâncile din albia unui râu, de pe un teren. [P.i. derochéz. / cf. fr. dérocher]. Vezi definitia »
SFÂRTICÁ, sfấrtic, vb. I. Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [Var.: sfârtecá vb. I] – Lat. *exfracticare (< fractus). Vezi definitia »