CONSTELÁȚIE, constelații, s. f. Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. – Din fr. constellation, lat. constellatio. Vezi definitia »

RADIOGEODEZÍE s. f. Domeniu al geodeziei care se ocupă de măsurarea distanțelor dintre punctele geodezice cu aparatură radio de mare precizie. [Pr.: -di-o-ge-o-] – Radio¹- + geodezie. Vezi definitia »

AGALACTÍE s. f. Absență a secreției lactate la femeia care a născut. ◊ Agalactie contagioasă = boală epizootică a oilor și a caprelor, provocată de un microb, care are drept consecință lipsa laptelui la animalele bolnave; răsfug alb. – Din fr. agalactie. Vezi definitia »

STENOCARDÍE s.f. (Med.) Senzație de strângere precordială, specifică anginei pectorale. [Gen. -iei. / < fr. sténocardie, cf. gr. stenos – strâmt, kardia – inimă]. Vezi definitia »

nevestíe s.f. (reg.) situație de nevastă; perioada de după căsătorie a unei femei. Vezi definitia »