Definita cuvantului destrămătură
DESTRĂMĂTÚRĂ s. f. Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr-o țesătură; zdrențe. ♦ Ruptură, răritură. – Destrăma + suf. -atură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu destrămătură
ACUFÉNĂ s. f. senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un stimul extern; tinitus. (< fr. acouphène) Vezi definitia »
învăluitúră s.f. (înv.) 1. rostogolire, prăvălire de valuri. 2. tulburare, frământare; (la pl.) necazuri, neajunsuri. 3. amestec de fân și paie pentru vite. Vezi definitia »
TOTONÁCĂ s. f. limbă din familia maia vorbită în Mexic. (< fr. totonaque) Vezi definitia »
AUTOEXIGÉNȚĂ s.f. Exigență față de propria persoană. [< auto1- + exigență]. Vezi definitia »
ZOOCENÓZĂ, zoocenóze, s.f. Biocenoză animală. (din fr. zoocénose) [morf. DOOM] Vezi definitia »