ocărî (ocărắsc, -ît), vb. – A insulta, a înjura. Sl. okarjati „a mustra”, ukarjati „a acuza” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb. okarati, pol. ukaráć. – Der. ocară, s. f. (injurie, insultă, oprobiu, rușine); ocărîtor, adj. (care înjură); ocărît, adj. (înv., rușinos); ocarnic, adj. (înv., rușinos). Vezi definitia »

închiondorî vb. IV refl. (reg.) V. închiondorá. Vezi definitia »

zădărî (- rắsc, -ît), vb. – A întărîta, a incita, a ațîța. – Var. zădări. Sb. zadirati „a împinge”, bg. zadiram; sau, după Tiktin și Candrea, de la un sl. *zadrati, certificat de sb. și bg. Cf. sl. zadorŭ „acțiunea de a irita”. Vezi definitia »

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita. – Et. nec. Vezi definitia »

SOBORÎ́, soborăsc, vb. IV. Intranz. (Rar) A ține sobor, a se aduna la o consfătuire. – Din sobor. Vezi definitia »