DEPÚNE vb. I. tr. 1. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare). ♦ a ~ bani = a încredința bani spre păstrare (unei instituții); a ~ mandatul = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcționari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfășura, a executa, a presta (o muncă, un efort). II. tr., refl. a cădea, a lăsa să cadă la fund (substanțe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depoziție. (< lat. deponere, după fr. déposer) Vezi definitia »

COMUNICAȚIÚNE s.f. v. comunicație. Vezi definitia »

LIÁNE s.f.pl. Șesuri întinse din America de Sud, acoperite cu vegetație ierboasă. [Scris și llanos. / < sp. llanos]. Vezi definitia »

PROMPTITÚDINE s.f. Repeziciune, iuțeală în executarea unui lucru; punctualitate. [Cf. fr. promptitude]. Vezi definitia »

MIGRAȚIÚNE, migrațiuni, s. f. 1. Deplasare în masă a unor triburi sau a unor populații de pe un teritoriu pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali; migrare. 2. Deplasare în masă a unor animale dintr-o regiune într-alta, în vederea reproducerii, a căutării de hrană etc.; migrare. 3. (În sintagmele) Migrațiunea petrolului (sau țițeiului) = proces de deplasare a petrolului și a gazelor asociate din zăcământul în care au luat naștere în roci, în zone subterane străine. [Pr.:-ți-u-. – Var.: migráție s. f.] – Din fr. migration, lat. migratio, -onis. Vezi definitia »