EMANÁȚIE, emanații, s. f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană. ◊ (Geol.) Emanație vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al acestei activități, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. [Var.: (înv.) emanațiúne s. f.] – Din fr. émanation, lat. emanatio, -onis. Vezi definitia »

MALDISTRIBÚȚIE, maldistribuții, s. f. (Auto) Deranjament specific funcționării motoarelor cu ardere internă prevăzute cu carburator, fenomen care se face simțit printr-un mers instabil al motorului, în special la ralanti, și se datorează neuniformității masice a amestecului carburant pulverizat spre cilindri, în condiții de motor rece, benzină nepotrivită etc. Datorită neuniformității amestecului, dozajele încărcăturii proaspete în cilindri sunt diferite atât între ele, cât și față de doza teoretică pregătită de carburator. – Din engl. maldistribution. Vezi definitia »

papucăríe¹ s.f. (înv.) meseria papucarului; papucătorie. Vezi definitia »

FONOARTERIOGRAFÍE s. f. metodă de înregistrare grafică a suflurilor arteriale în tulburările circulației periferice. (< fr. phonoartériographie) Vezi definitia »

ALERGÍE s.f. (Med.) Mod special de a reacționa al unui organism față de un agent microbian, chimic sau o acțiune mecanică. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. allergie, cf. gr. allos – altul, ergon – lucru]. Vezi definitia »