MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care are (și răspândește) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. -tor. Vezi definitia »

BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s. f., adj. 1. S. f. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur. Vezi definitia »

LÍBER-CUGETĂTÓR, liberi-cugetători, s. m. Adept al unui curent ideologic care promovează o atitudine critică față de religie și față de biserică. – Liber² + cugetător (după fr. libre-penseur). Vezi definitia »

SCURMĂTÓR, -OÁRE, scurmători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care scurmă, care scormonește. – Scurma + suf. -ător. Vezi definitia »

LÍCTOR s.m. (În Roma antică) Însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii ca semne ale puterii. [< lat. lictor]. Vezi definitia »