HIRSÚT, -Ă adj. 1. neîngrijit, cu barba și cu părul zburlite. 2. (fig.) aspru, grosolan. ◊ ursuz, posac. 3. (bot.; despre un organ) acoperit cu peri lungi și rigizi; hispid. (< fr. hirsute, lat. hirsutus) Vezi definitia »

ATRIBÚT s.n. 1. Însușire esențială proprie unui obiect, unui fenomen etc. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară de propoziție, care determină un substantiv sau un substitut al acestuia. [< lat.sc. attributum, cf. fr. attribut]. Vezi definitia »

năút s. m. – Mazăre turcească (Cicer arietinum). – Var. (înv.) năhut, (Mold.) nohot. Megl. năut. Tc. nohut, din per. nuhūd (Șeineanu, II, 268; Lokotsch 1577; Ronzevalle 168), cf. tăt. nochut, cuman. noghut (Kuun XXXI), ngr. νωώτ, bg. nohut, alb., sb. naut. Der. din rom. prin ngr. (Graur, GS, VI, 332) nu este o ipoteză necesară. – Der. năutiu (var. năhutiu, nohotiu), adj. (colorat ca năutul). Vezi definitia »

ȘUT², șuturi, Lovitură (puternică) dată cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special în minge, la anumite jocuri sportive. – Din fr., engl. shoot. Vezi definitia »

TĂCÚT¹ s. n. (În expr.) Pe tăcute(le) = în tăcere, pe ascuns. [Formă gramaticală: (în expr.) tăcute(le)] – V. tăcea. Vezi definitia »