INDÚT s. m. cel care servește la marile liturghii catolice pe diacon. (< lat. indutus) Vezi definitia »

DEȚINÚT, -Ă s. m. f. cel aflat în închisoare în urma unei condamnări. (după fr. détenu) Vezi definitia »

INVOLÚT, -Ă adj. (Bot.; despre un organ) Răsucit spre interior. [Cf. fr. involuté, lat. involutus]. Vezi definitia »

BĂTÚT², -Ă, bătuți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit. ◊ Expr. (Fam.) Bătut în (sau la) cap = prost, țicnit. 2. (În expr.) Bani bătuți = bani gheață. 3. (Despre flori; p. ext. despre plante) Învolt. 4. (Despre o cale, un drum etc.) Bătătorit. 5. (În expr.) Lapte bătut = lapte ușor fermentat, cu gust acrișor, făcut din lapte dulce pus la prins. – V. bate. Vezi definitia »

AZIMÚT s.n. Unghi cuprins între meridianul unui loc și planul vertical al direcției respective. ♦ (Astr.) Unghi diedru format de un plan vertical fix cu un plan vertical, trecând printr-un punct dat al unui astru. [Pl. -turi. / < fr., it. azimut < ar. as-samt – drum drept]. Vezi definitia »