CROMATÍSM s.n. 1. Calitate a razelor albe de a se putea descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberație cromatică. 2. Caracterul cromatic al unei melodii. [< fr. chromatisme]. Vezi definitia »

SLAVONÍSM s. m. 1. element lingvistic de origine salvonă pătruns în altă limbă și neasimilat de către aceasta. 2. influența slavonă asupra limbii, literaturii și culturii unui popor. (< slavon + -ism) Vezi definitia »

INSTRUMENTALÍSM s. n. 1. concepție idealist-subiectivă, variantă a pragmatismului, care consideră că noțiunile, categoriile și teoriile științifice sunt simple „instrumente” și „chei” utile, fără să aibă valoare reflectorie în raport cu realitatea obiectivă. 2. școală formalistă în poezie care își propune să creeze efecte lirice prin combinații sonore muzicale, expresive. (< fr. instrumentalisme) Vezi definitia »

ANIMÍSM s.n. Credință primitivă potrivit căreia obiectelor și fenomenelor naturii li se atribuie suflet; personificare a forțelor și a fenomenelor naturii. [< fr. animisme, cf. lat. anima – suflet]. Vezi definitia »

IZODIMORFÍSM s.n. (Chim.) Proprietate a unor compuși izomorfi de a forma cristale mixte. [< fr. isodimorphisme]. Vezi definitia »