PRECEPTÓR s. m. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog. (< fr. précepteur, lat. praeceptor) Vezi definitia »

prutișór s.n. (reg.) pesmet. Vezi definitia »

ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj. s. m. și f. (Persoană) care adulează; lingușitor. – Din fr. adulateur, lat. adulator. Vezi definitia »

CERCETĂTÓR, -OÁRE, cercetători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. ◊ Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție. – Cerceta + suf. -ător. Vezi definitia »

fetișór, fetișóri, s.m. (reg., înv.) băiețel. Vezi definitia »