MÉLIȚĂ, melițe, s. f. 1. Unealtă primitivă de lemn, folosită în industria casnică pentru melițare; zdrobitor. ♦ Mașină de melițat, prevăzută cu cuțite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru. 2. Fig. (Fam. și depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). ◊ Expr. A da cu melița (sau din meliță) = a trăncăni, a flecări. – Din bg. melica. Vezi definitia »

SURDÍNĂ, surdine, s. f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensității sonorității unor instrumente muzicale. ◊ Loc. adv. În surdină = a) cu surdina pusă, încet; b) fără zgomot, înăbușit; cu glas scăzut; în taină. – Din fr. sourdine. Vezi definitia »

închipuitúră s.f. (înv.) 1. chip, înfățișare, figură. 2. exemplu. Vezi definitia »

boárnă (-ne), s. f. – Varietate de muscă, Mosca vomitoria. Formație expresivă, care încearcă să imite bîzîitul muștei. După Giuglea, LL, II, 29, din lat. borna. Vezi definitia »

ȘARÁDĂ, șarade, s. f. Un fel de ghicitoare în versuri sau formată din cifre simbolice, desene, care propune aflarea unui cuvânt cu ajutorul părților sau silabelor lui, fiecare dintre acestea având o semnificație proprie. ◊ Expr. A vorbi în șarade = a vorbi cu aluzii, enigmatic, puțin inteligibil. ♦ Lucru greu de înțeles, neclar. – Din fr. charade. Vezi definitia »