REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire. Vezi definitia »

SACERDÓȚIU s.n. 1. Rang, demnitate de preot. 2. Cler, preoțime. [Pron. -țiu. / < fr. sacerdoce, lat. sacerdotium]. Vezi definitia »

BĂGACIU, com. în jud. Mureș; 2.378 loc. (1991). Expl. de gaze naturale (satul Delenii). Biserică fortificată (sec. 14-15). Vezi definitia »

jovaliu, jovalii s. m. (deț.) păduche. Vezi definitia »

VÍȚIU s. n. v. viciu. Vezi definitia »