AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Acoperit cu un strat subțire de aur (1) sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită ! = să se realizeze ceea ce spui ! A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile. ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur (1) sau auriu. [Pr.: a-u-] – V. auri. Vezi definitia »

CRIOLÍT s. n. fluorură dublă naturală de aluminiu și sodiu. (< fr. cryolithe) Vezi definitia »

PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. Vezi definitia »

HIDROLACOLÍT s.m. Formă de relief periglaciară, din mușuroaie, în zonele subpolare, cu îngheț adânc al solului; pingo. (< fr. hydrolacolithe) Vezi definitia »

MÉRIT s.n. Ceea ce face pe cineva demn de stimă, de prețuire, de considerație; ceea ce face ca un lucru să fie folositor și valoros. [Pl. -te, -turi. / < fr. mérite, it. merito, lat. meritum]. Vezi definitia »