-DINÍE Element secund de compunere care introduce în termeni noțiunea de „durere”. [< gr. odyne]. Vezi definitia »

frînghíe (-íi), s. f. – 1. (Înv.) Ciucure, canaf. – 2. (Banat) Centură, cingătoare. – 3. (Olt.) Scul de lînă. – 4. Sfoară. – Var. frîmbie, frimbie, fimbrie, fringhie. Lat. fῑmbria (Pușcariu 653; Candrea-Dens., 650; REW 3308; DAR), cf. prov. fremnha, fr. frange. După Byck-Graur, BL, I, 21, i din var. s-ar explica prin pl., ipoteză care ni se pare insuficientă. Pentru it. frangia, cf. Battisti, III, 1707. Der. frînghier, s. m. (persoană care face sau vinde frînghii); frînghierit, s. n. (totalitatea frînghiilor necesare la pescuit); frînghiuță, s. f. (dim. de la frînghie; plantă, Funaria hygrometrica); frînguială, s. f. (Trans., lovire, crăpare). – Din rom. provin slov. frembia, rut. frembija (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »

CARDIOMALACÍE s.f. (Med.) Distrofie a mușchiului cardiac. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiomalacie, cf. gr. kardia – inimă, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

TROPOLOGÍE s. f. 1. Limbaj figurat. 2. Disciplină care se ocupă cu studierea tropilor². – Din fr. tropologie. Vezi definitia »

VIITOROLOGÍE s.f. Futurologie. [< viitor + -logie, după fr. futurologie]. Vezi definitia »