Definita cuvantului dialectic
DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. (În filozofia marxistă) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului. 2. (În filozofia antică) Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr. 3. (În evul mediu) Logică formală. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectique, lat. dialecticus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dialectic
POLICÍCLIC, -Ă, policiclici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care conține în moleculă mai multe cicluri formate din lanțuri închise de atomi. – Din fr. polycyclique, engl. polycyclic. Vezi definitia »
BÓRIC adj. (În sintagma) Acid boric = acid al borului1, care se prezintă ca o pulbere albă, cristalină, fără miros, solubilă în apă, folosit ca antiseptic slab. – Din fr. borique. Vezi definitia »
BIBLIOGRÁFIC, -Ă, bibliografici, -e, adj. Care aparține bibliografiei, privitor la bibliografie. [Pr.: -bli-o] – Fr. bibliographique (<gr.). Vezi definitia »
METAFOSFÓRIC adj.m. Acid metafosforic = acid oxigenat al fosforului. [< fr. métaphosphorique]. Vezi definitia »
OCEÁNIC, -Ă, oceanici, -ce, adj. 1. Care aparține oceanului, privitor la ocean; care trăiește în ocean. 2. Asemănător cu oceanul, ca de ocean. – Din fr. océanique, lat. oceanicus. Vezi definitia »