TRANZISTÓR s.n. 1. Dispozitiv cu semiconductori cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. 2. Aparat de radio portativ echipat cu tranzistoare. [Pl. și (s.m.) -ori, var. transistor s.n.m. / < engl., fr., it. transistor < engl. trans(fer) + (res)istor – rezistență de transfer]. Vezi definitia »

vâslitór (rar) s. m., pl. vâslitóri Vezi definitia »

PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (3). – Prim² + pretor. Vezi definitia »

POVĂȚUITÓR, -OÁRE, povățuitori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumează, călăuzește. ♦ Ceea ce servește cuiva drept călăuză, îndrumător. [Pr.: -țu-i-] – Povățui + suf. -tor. Vezi definitia »

BINIȘÓR adv. Diminutiv al lui bine. ♦ Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! ♦ Cu blândețe, prietenos. ◊ Expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu răbdare, cu tact. – Bine + suf. -ișor. Vezi definitia »