SIRÍC, siricuri, s. n. Prăjină cu care se conduc plutele. ♦ Prăjină care se poartă sprijinită de umăr și cu ajutorul căreia se duc greutăți, legate de capătul dinspre spate. – Tc. sırık. Vezi definitia »

VERÍDIC, -Ă, veridici, -ce, adj. Care este (sau pare că este) conform cu adevărul; adevărat, real. ♦ Care spune adevărul. – Din fr. véridique, lat. veridicus. Vezi definitia »

PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. Vezi definitia »

TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu. – Tabu + suf. -istic. Vezi definitia »

OFTALMOMÉTRIC, -Ă, oftalmometrici, -ce, adj. (Med.) Referitor la oftalmometrie, de oftalmometrie. – Din fr. ophtalmométrique. Vezi definitia »