EPITÁGMĂ s. f. (ant.) corp de infanteriști în falanga grecească. (< fr. epitagma) Vezi definitia »

CERCĂTÚRĂ, cercături, s. f. (Înv.) Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari. – Cerca + suf. -ătură. Vezi definitia »

NULIGÉSTĂ adj., s. f. (femeie) care nu a fost niciodată gravidă. (< fr. nulligeste) Vezi definitia »

HIDATÍDĂ s. f. (Biol.) Formă larvară a teniei echinococ. – Din fr. hydatide. Vezi definitia »

MÁRMURĂ s.f. Rocă calcaroasă cristalină care se poate tăia și lustrui ușor, folosită în lucrări de construcție, la executarea obiectelor de artă etc. [Pl. -ri, -re, var. marmoră s.f., marmor s.n. / < lat. marmor, it. marmore]. Vezi definitia »