EMÍR s.m. 1. Titlu dat guvernatorilor unor țări musulmane. 2. Titlu dat de turci acelora care pretind că se trag din neamul lui Mahomed. [Cf. fr. émir, ar. amir – prinț]. Vezi definitia »

molochír, molochíri, s.m. (reg.) om bogat și înfumurat. Vezi definitia »

gir (gíruri), s. n. – 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul ei dispune plata sumei prevăzute. – 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea etc. cuiva. It. giro (sec. XIX). – Der. gira, vb. (a-și da girul); girant, s. m. (persoană care girează); giratar, s. m. (persoană în favoarea căreia este girată o cambie); giratoriu, adj., din it. giratorio, fr. giratoire. Vezi definitia »

DEXTROGÍR, -Ă adj. (Despre substanțe) Care rotește planul de polarizare al luminii spre dreapta. [< fr. dextrogyre, cf. lat. dextra – dreapta, gyrus – rotire]. Vezi definitia »

hir s. n. – Știre, veste, noutate. – Var. hiriu. Mag. hir (DAR). În Trans. – Der. hireș, adj. (faimos, celebru), din mag. hires. Vezi definitia »