HITÍT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei populații indo-europene din Asia Mică (al II-lea mileniu a. Chr.). ◊ (s. f.) limbă vorbită de hitiți, cu scriere folosind caractere cuneiforme babiloniene. (< fr., engl. hittite) Vezi definitia »

GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși. Vezi definitia »

PENATIPARTÍT, -Ă adj. (despre frunze penate) cu divi-ziuni care trec de jumătatea limbului. (< fr. pennatiparti) Vezi definitia »

RÂNDULUÍT adj. v. rândului. [DAR] Vezi definitia »

AZURÍT (‹ fr. {i}) s. n. Carbonat natural bazic de cupru, de culoare albastră, cu luciu sticlos, format prin alterarea și oxidarea minereurilor cuprifere. Apare asociat cu malachitul. Este utilizat ca piatră de ornament, iar sub formă de praf (albastru de munte) la fabricarea unor vopsele albastre și a unor fungicide. Vezi definitia »