LEUCÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de potasiu, de culoare cenușie sau albă, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca îngrășământ agricol. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucite. Vezi definitia »

ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat. Vezi definitia »

MANGANEZÍT s.n. Oxid natural de mangan. [< fr. manganésite]. Vezi definitia »

RINOLÍT s. n. calcul (II) al foselor nazale. (< fr. rhinolithe) Vezi definitia »

BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Asupra căruia se îndreaptă bănuieli; suspectat. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. Nu fi, bade, bănuit, Ți-a fost plugul hârbuit (ȘEZ.). – V. bănui. Vezi definitia »